Avem de învațat atâta timp cât trăim, poate doar nu știm unde să privim, sau ...
Aerodinamica este ştiinţa (ramură a mecanicii fluidelor) care se ocupă cu studiul mişcării aerului (şi în general al gazelor) precum şi cu studiul mişcării corpurilor în aer (sau în alte gaze).
Ca o consecinţă a apariţiei vehiculelor aeriene, au început să se dezvolte diferite ramuri ale aerodinamicii:
• aerodinamica teoretică, disciplină în cadrul căreia, cu ajutorul matematicii, tratează cele mai generale legi şi fenomene fizice aerodinamice;
• aerodinamica experimentală studiază fenomenele prin intermediul unor experienţe adaptate lor (cu precizarea că obţinem acelaşi rezultat dacă deplasăm corpul faţă de fluid sau fluidul faţă de corp).
• aerodinamica aplicată foloseşte cunoştinţele din celelalte două sectoare ale aerodinamicii, în construcţiile aeronautice. Principiile fundamentale ale aerodinamicii referitoare la mişcarea unui avion prin aer se numesc principiile zborului.
1. ATMOSFERA
Atmosfera este învelişul gazos al globului pământesc, cunoscut sub denumirea de aer. Aerul este un amestec de gaze conţinând în plus vapori de apă, particule microscopice,fum, praf, micrometeoriţi, săruri, bacterii, etc. (acestea pot atinge 4% din atmosferă).
1.1 Structura şi compoziţia
Studiind aerul uscat s-a constatat că procentajul gazelor componente ale atmosferei este următorul: 78,9% azot; 20,95% oxigen; 0,93% argon; 0,03% bioxid de carbon. Restul de câteva sutimi îl formează gazele rare cum ar fi: hidrogenul, heliul, radonul, neonul,criptonul, xenonul, metanul, ozonul.
Cu toate că aceste gaze au greutăţi specifice diferite, din cauza mişcărilor atmosferei nu se pot stratifica în raport cu densitatea lor aşa că până la altitudini de cca. 70 km compoziţia aerului este aproape omogenă.
Ca o consecinţă a apariţiei vehiculelor aeriene, au început să se dezvolte diferite ramuri ale aerodinamicii:
• aerodinamica teoretică, disciplină în cadrul căreia, cu ajutorul matematicii, tratează cele mai generale legi şi fenomene fizice aerodinamice;
• aerodinamica experimentală studiază fenomenele prin intermediul unor experienţe adaptate lor (cu precizarea că obţinem acelaşi rezultat dacă deplasăm corpul faţă de fluid sau fluidul faţă de corp).
• aerodinamica aplicată foloseşte cunoştinţele din celelalte două sectoare ale aerodinamicii, în construcţiile aeronautice. Principiile fundamentale ale aerodinamicii referitoare la mişcarea unui avion prin aer se numesc principiile zborului.
1. ATMOSFERA
Atmosfera este învelişul gazos al globului pământesc, cunoscut sub denumirea de aer. Aerul este un amestec de gaze conţinând în plus vapori de apă, particule microscopice,fum, praf, micrometeoriţi, săruri, bacterii, etc. (acestea pot atinge 4% din atmosferă).
1.1 Structura şi compoziţia
Studiind aerul uscat s-a constatat că procentajul gazelor componente ale atmosferei este următorul: 78,9% azot; 20,95% oxigen; 0,93% argon; 0,03% bioxid de carbon. Restul de câteva sutimi îl formează gazele rare cum ar fi: hidrogenul, heliul, radonul, neonul,criptonul, xenonul, metanul, ozonul.
Cu toate că aceste gaze au greutăţi specifice diferite, din cauza mişcărilor atmosferei nu se pot stratifica în raport cu densitatea lor aşa că până la altitudini de cca. 70 km compoziţia aerului este aproape omogenă.
Daca se pleca de la Polul Nord cu un avion de-a lungul unei meridiane, direct din punctul de rotire(axa de rotatie) unde viteza este 0, catre o destinatie aflata la ecuator unde viteza de rotatie este in jur de 1660 km/h, avionul ar mai ajunge la destinatie?
De la Polul Nord direct ( arc de cerc peste meridiana 60 W) catre Brazilia.
De la Polul Nord direct ( arc de cerc peste meridiana 60 W) catre Brazilia.